Au trecut mai bine de 3 luni de la ultimul meu articol pe blog. Am absentat motivat, intre timp a venit pe lume fetita noastra Adela. Si ma gandesc acum, cand ea implineste 3 luni, ca s-a nascut intr-o lume cu totul diferita de cea in care m-am nascut eu. O lume in care vorbim in fiecare zi de distantare sociala, o lume in care nu putem merge la bunici, la parinti, o lume in care prietenii sunt departe. Imi doresc sa treaca aceasta perioada, ca Adela mea sa vada cat e de frumoasa aceasta lume. Sa ii arat toate frumusetile din jurul nostru. Visam atatea pentru ea…
Nu stiu cum va fi lumea in care va trai ea… Sper totusi sa pot sa ii arat frumusetea si din lumea asta mica in care traim acum.
Totul in jurul nostru s-a schimbat… Si imi e dor de atat de multe lucruri…
Imi e dor de mama si tata… Visez cu ochii deschisi la ziua cand ne vom revedea, la ziua in care o vor cunoaste pe nepotica lor.
Imi e dor de oamenii frumosi pe care i-am cunoscut… imi e dor sa merg la evenimente… imi e dor sa imbratisez…
Ma gandeam ieri ca daca viata noastra nu va mai fi la fel totusi poate anumite lucruri nu se vor schimba. Sigur nu se vor schimba.. La un moment dat ne vom strange din nou parintii in brate, bunicii, prietenii..
Imi e dor de portretele de familie pe care le faceam la evenimente… cu parinti si bunici, cu frati si surori. Sper totusi ca acele fotografii sunt nepretuite acum, pentru cei care nu se vad, pentru cei care stau departe.
Pana ne vom revedea va las cateva fotografii.. poate ne mai trece dorul..
